Amelie, e fata, se intelege.
Credea ca niciodata n-o sa fie mai bine decat urma sa fie. Toate lucrurile pe care le facea excludeau gandul "nu va mai fi".
A durat aproape 4 luni. Nici nu "stie" cum a cunoscut-o. Era seara, cu siguranta. Nu era beat si nici nu fumase.
Dar ea era frumoasa. Frumoasa si genul de fata pe care n-o uiti pana in ziua anterioara pentru ca n-ai avut tu chef si curaj sa stii cum o cheama sau ce CV are. Genul de fata inteligenta doar cand e nevoie si rea cand avea cu cine. Cred ca i-a placut. Poate pentru ca el are masina si nu s-a gandit ca ei ii e rau, iar asta e hilar. Sa radem deci.
Nu, ideea era ca.. ea era speciala, la suprafata. Dar nu rea, in sensul malefic bla bla in interior ci doar la fel ca si el... acel "el" de zi cu zi. Iar acel el nu-si daduse seama ca ea e "asa" si ca nu suporta sa fie "asa".
Cu toate astea a fost bine 4 luni. Iar el nu povesteste niciodata cum a luat-o si a dus-o acasa pentru ca o iubea nu pentru ca avea nevoie de o menajera sau cineva care sa-i vorbeasca seara inainte sa adoarma. Sau poate chiar avea nevoie.. oricum, a fost, presupune, o mare prostie. E mic, nu stia ce face, de asta nici n-a cerut sfaturi. O vroia a lui. Si a lui a fost. Intr-un mod deloc ortodox.
A fost intr-un fel .. gen cand elimini "dar poate ca..", "si daca ar fi mai bine sa...", "totusi eu zic ca asa e mai bine.." etc. si credea ca e mai bine asa, dar ea nu.
Nu spune ca... s-a insurat cu ea, practic n-a fost "pe bune", a fost un act, placere si trezit dimineata cu ea. Il multumea.
N-au tinut "vai suntem casatoriti de o luna!" nici "te iubesc" in fiecare zi cum ei i se parea logic.
"-Nu te mai suport. Ce e cu tine?! Am eu fata de proasta?! Gata, m-am saturat!
-Nu mai mai iubesti? Hai ma.. .."
..
